ELENA ADRIANA POPA - Artist iconar

ELENA ADRIANA POPA - Artist iconar

ORA DE PICTURĂ PE STICLĂ


Sfânta Sărbătoare de Paști reprezintă una dintre cele mai importante sărbători anuale creștine, care simbolizează un moment important al creștinismului și anume Învierea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, înviat în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare.
Data celebrării Paștilor are la bază două fenomene astronomice: echinocțiul de primăvară și mișcarea de rotație a Lunii în jurul Pământului. Astfel, Paștile se serbează în duminica imediat următoare primei luni pline după echinocțiul de primăvară. Anul acesta creștinii sărbătoresc Învierea Domnului pe data de 12 aprilie.
Cu această ocazie am plăcerea de a vă invita la o scurtă lecție de pictură a icoanelor pe sticlă, prezentând pașii pe care trebuie să îi urmăm în realizarea unei icoane pe sticlă și finalizând cu prezentarea semnificațiilor diferitelor izvoade specifice acestei sărbători.


Am bucuria de a vă invita în lumea mea.

Mă numesc ELENA ADRIANA POPA elevă a Colegiului Național Sf. Sava din București și doresc să urmez Facultatea de Medicină Generală.
Atracția mea pentru icoane pe sticlă își are originea încă de la începutul anului 2004 când am pășit în clasa I la Școala Generală ,,Prof. Ion Vișoiu'' din Chitila. Acolo am fost îndrumată să merg la cercul de pictură al școlii pentru a desluși tainele unei perspective noi - cea a picturii icoanelor pe sticlă. Doamna Mariana Badea este cea care mi-a deschis acest drum și cu această ocazie îi mulțumesc.

De aproximativ 3 ani lucrez singură acasă, în atelierul meu, fiind autodidact dacă mă pot numi așa, neinspirându-mă de la niciun artist contemporan. Izvoadele le obțin din cataloage și albume de artă foarte vechi aparținând meșterilor populari transilvăneni, precum Savu Moga sau Matei Țimforea. Cromatica culorilor este proprie, punându-mi amprenta pe fiecare lucrare, iar tehnica o păstrez întocmai ca cea veche din Transilvania.



SCURT ISTORIC A ICOANEI PE STICLĂ

Pictura pe sticlă a fost dezvoltată la români ca un meșteșug popular și folosită la zugrăvirea icoanelor, fiind practicată până în prima jumătatea a secolului al XX-lea mai ales în Transilvania. Începuturile picturii pe sticlă la români datează din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, fiind posibil ca aceștia să fi învățat această tehnică din centrele din Boemia, Moravia sau Slovacia.
Marea răspândire a picturii pe sticlă în Transilvania se datorează atât tehnicii sale întemeiate pe copierea unui model, cât și a condițiilor social-umane ale Transilvaniei din epoca aceea.
Amintim aici centrele din zona Țării Bîrsei, Sebeș-Alba, Sibiu și Făgăraș și Scheii Brașovului. S-au înființat centre de pictură pe sticlă mai apoi și în nordul Moldovei.
Cel mai vechi centru de pictură cunoscut este cel de la Nicula, în judetul Cluj. Se spune că în 1699 o icoană a Sfintei Maria aflată în mănăstirea de la Nicula a lăcrimat.
Unul dintre cei mai însemnați zugravi de icoane pe sticlă este Savu Moga, venit de la Nicula, urmându-l elevul său Matei Purcariu Țimforii.


REALIZAREA UNEI ICOANE PE STICLĂ


În ceea ce privește tehnica de lucru la pictura pe sticlă, ea este - în general - unitară. Iconarii au folosit trei feluri de materiale: sticla, culorile și lemnul pentru rame și pentru spatele icoanelor. Dacă în ultima vreme, în special la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, sticla se cumpăra de la fabrici sau din prăvălii, în trecut se lucra numai pe sticlă confecționată manual în mici ateliere din apropierea Clujului, precum și în satele de la poalele munților Făgăraș.
Zugravul trebuie să aibă în vedere că întreaga compoziție îi va apărea invers și că accentele și retușurile ulterioare nu sunt posibile. În asternarea petelor de culoare se pun întâi luminile sau umbrele și mai apoi tonul local. Negrul se prepara din negru de fum și servește pentru desenul conturului, iar cele mai cunoscute și mai întrebuințate culori sunt roșu, galben, albastru, verde, alb, ocru și bronz.

Icoanele se zugrăvesc dupa modele (izvoade), iar cei mai înzestrați dintre zugravi au creat icoane din imaginația lor: Savu Moga, Matei Țimforea, Ilie Costea.
Izvodul este făcut pe foaia de calc cu creionul și mai apoi transpus pe sticlă cu ajutorul unei pensule subțiri și a tușului de culoare neagră. Urmează, mai apoi, realizarea umbrelor sau a luminilor cu o culoare mai deschisă față de culoarea cu care urmează să umplem întregul contur.
După aceasta, urmează pictarea în întregime a locurilor rămase goale. În final se aplică foița de aur pentru aureolele sfinților sau chiar pentru fundalul icoanelor. Icoana pe sticlă este încadrată în rama de lemn de brad.
TEME ÎNTÂLNITE ÎN APROPIEREA SFINTEI SĂRBĂTORI DE PAȘTI


1. Tema Bunei Vestiri în care Fecioara Maria e înfățișată la rugăciune cu cartea, într-un cadru de arhitectură, unde se vede cerul înstelat, în timp ce Sfântul Arhanghel Gavriil îi vestește primirea Darului cel Mare.



2. Intrarea în Ierusalim (Duminica Floriilor) celebreză intrarea triumfală a Mântuitorului în Ierusalim, înainte de Patimile Sale. Este o sărbătoare a bucuriei şi, totodată, a tristeţii. A bucuriei pentru că e sărbătoarea primirii triumfale a Domnului în Ierusalim, ziua în care Mântuitorul, însoţit de ucenicii Săi şi înconjurat de mulţime, intră în cetatea sfântă, şezând pe un asin. Oamenii îl întâmpină cu ramuri de finic, cununi de biruinţă şi flori sau îşi aştern hainele în calea Sa. Insa este si o sarbatoare a tristetii deoarece El ştie că cei care strigă azi „Osana", mâine vor striga „Răstigneşte-L!".



3. Foarte frecvent apare tema Răstignirii lui Iisus, care este una din temele preferate ale iconografiei pe sticlă. Aceasta ilustrează momentul crucificării lui Iisus în prezenţa sfintelor femei, a Sfântului Evanghelist Ioan şi a centurionului Longin.


4. Paştile sau Învierea Domnului este cel mai important praznic şi constituie cea mai veche sărbătoare creştină. Semnifică bucuria Învierii Domnului, noapte a luminii, a izbăvirii omului din iad, din păcat şi din moarte. Iconografia occidental a imaginat o reprezentare a Învierii: Mântuitorul ieşind din mormânt cu un steag în mână. Lângă mormânt stau doi soldaţi căzuţi, iar un înger dă piatra la o parte.

Ca tânăr artist iconar, îmi doresc ca prin lucrările mele realizate cu talc și sârguința, să contribui la păstrarea valorilor romanești, să transmit generaţiei mele o viziune optimistă către viitor, să trezesc în sufletele privitorilor plăcerea de a admira şi de a aprecia tradiţiile şi arta populară a țarii noastre.